Memories 2013 (II)

A doua jumatate a anului a inceput sub impreriul Turului Frantei. Atat ca telespectator al editiei # 100 cat mai ales in calitate de spectator de pe marginea soselei. A fost o experienta "perfect 10", am avut sansa de a fi acolo in calitate de fan, dar am descoperit un Lyon pe care nu mi l-as fi imaginat asa frumos nici in visele mele cele mai optimiste.
Despre experienta asta am scris deja pe indelete intr-o alta postare, asa ca nu mari revin cu detalii.
Vreau doar sa subliniez ca am ramas in suflet cu acele "summer feelings" pe care cred ca am reusit sa le surprind foarte bine si in poze.
In August prea multe preocupari n-am avut, dar a fost un prilej bun sa revin pe bicicleta pentru multe ture urbane dar mai ales in afara orasului. Si a fost momentul cand am descoperit clubul "Hai cu bicla" si aplicatia Strava. A fost o provocare pe care am acceptat-o imediat, mai ales ca la inceput nici nu erau foarte multi participanti inscrisi si mi-am hranit ego-ul personal cu prezente bune in clasament, ajungand chiar pana pe locul 2 dupa primele doua saptamani.
Am profitat si de concediul Emei sa fug o zi si pana la mare, ca altfel ar fi fost primul an in care nu as fi iesit deloc din Bucuresti in vreo excursie locala. M-am mai bucurat cateodata si de o bere si un concert la ceas de seara la Poiana urbana, in rest am asteptat cuminte sfarsitul lunii si urmatoarea vacanta.
Nu inainte de mai realiza o data o tura Bucuresti-Giurgiu-Ruse si retur. Fiind deja a doua editie as putea sa zic ca a devenit o clasica. Era deja sfarsitul de vara, stiam ca nu voi mai avea alte sanse sa o fac mai tarziu, cand s-ar fi micsorat ziua si ar fi scazut temperaturile. Ma simteam in forma si pregatit fizic si moral sa repet isprava din anul precedent. Din pacate, Matei nu a putut spune acelasi lucru, asa ca a trebuit sa ma incumet singur la drum.
Urma sa facem o reuniune cu intregul grup TFF la celebra terasa Happy din Ruse, eu cu bicla, Matei cu motorul si restul cu masina. Dupa multe ezitari si nehotarari specifice TFF-ului, Matei n-a mai venit deloc iar eu a trebuit sa-i astept cateva ore bune pe Andreea, Alex si Andreea 2a. Intr-un final, chiar inainte de a fi pe punctul de a ma intoarce inapoi, ne-am reunit sa mancam ceva, sa imi mai iau o doza de energie inainte de retur si sa mai stam de vorba.

In saptamana imediat urmatoare a venit si plecarea in Israel. Mult asteptata, fiind practic prima iesire in afara spatiului european. Cu toate preocuparile legate de siguranta, masuri de securitate si alte probleme specifice ale zonei, totul a decurs firesc, nu m-am simtit deloc intr-o lume atat de diferita fata de ce vazusem pana acum. Singurul soc cu adevarat real a fost cel al climei, imi era greu sa ma obisnuiesc cu aerul foarte umed, atat ziua cat si noaptea, aproape irespirabil cateodata. Am ajuns la hotel tarziu, dupa miezul noptii si dupa un drum destul de lung pe jos pana l-am gasit,dar era plasat ideal, langa plaja in zona cea mai interesanta a Tel Aviv-ului.

Din cauza caldurii a trebuit sa fac multe popasuri pe la hotel in timpul zilei, dar am incercat sa descopar cat mai mult si din oras. M-am plimbat de multe ori de-a lungul falezei si cel mai mult mi-a placut in zona portului vechi, in Jaffa. O atmosfera de vacanta, de liniste si pace insotita de farmecul cladirilor vechi. M-a surpins placut faptul ca nu am simtit un aer ostil la confluenta intre zonele evreiesti si musulmane.
Dupa-amiaza mergeam la plaja, una nu doar intinsa pe multi kilometri, dar si suficient de lata incat parea de cele mai multe ori pustie, mai ales la orele in care soarele era foarte arzator.
Apa era calda, asa ca n-am refuzat tentatia de a face de cateva ori baie, in ciuda restrictiei oficiale pe plajele unde nu exista salvamar. Intr-una dintre seri, dupa mai multe discutii si propuneri insistente m-am intalnit la o bere cu Evgenya. A fost o iesire interesanta, am schimbat pareri si impresii si am gasit destule subiecte de conversatie. O intalnire intre un roman si o rusoaica intr-un oras israelian. O combinatie neobisnuita, dar din care a rezultat o seara placuta. Chiar daca nu s-a concretizat intr-o noapte impreuna, asa cum ma gandeam la un moment dat, o sa raman cu amintiri frumoase si o amicitie trasfrontaliera in urma intalnirii noastre.

Intr-o alta seara am profitat de faptul ca cei de la hotel inchiriau gratis biciclete beach cruiser clientilor lor, asa ca am luat una si am batut faleza de la sud la nord si inapoi la hotel, pret de 17 kilometri. Nu pare mult la prima vedere, tinand cont de turele mele obisnuite de acasa, dar pentru un cruiser e ceva! Am vazut zone interesante, am ajuns in portul cel nou, ba chiar la un moment dat am iesit din oras, am trecut pe langa un aeroport si am ajuns intr-o suburbie invecinata. Am fost entuziasmat de infrastructura, toti acesti zeci de kilometri de plaja erau marginiti de piste de biciclete si trotuare luminate, erau amenajate parcuri si zone de relaxare mai peste tot, nota 10 pentru asta!
A fost intr-un fel o alta surpriza sa descopar un oras foarte civilizat, cu un aer european, departe de profilul oaspetilor din Tara Sfanta pe care ii intalneam in fiecare saptamana la hotel. Multe terase chic, multe persoane care faceau sport, alergau, mai ales seara pe malul marii. Si mai ales multi biciclisti, desi in oras pistele nu erau la fel de prezente. Am intalnit foarte multe biciclete electrice, dar si multe fete frumoase pe biciclete :). Din punct de vedere culinar n-am incercat prea multe, mai ales ca in zilele de shabat fast-food-urile locale erau inchise, dar m-am multumit cu o shaorma cu hummus si am apreciat si sucul proaspat de rodie, ca specific local.

Una dintre zile a fost dedicata unei excursii la Ierusalim. Am plecat destul de devreme, pentru sa era vineri si seara urma sa inceapa shabatul iar eu nu eram asa de sigur de variantele de transport care mai ramaneau disponibile pentru intoarcerea in Tel Aviv. Am gasit Ierusalimul foarte diferit de cum mi-l imaginam. Ca de fiecare data cand ne construim in cap o imagine idilica din filme, carti, poze despre un loc, avem o surpriza cam neplacuta cand vedem realitatea un pic diferita.
 Orasul nou arata destul de comun, dar nu in sens rau. E placut pentru o plimbare, doar ca nu e prea diferit de Tel Aviv. Avantajul aici e faptul ca find asezat pe vai si dealuri, din unele locuri se deschid niste privelisti foarte frumoase. Ca cele dinspre Muntele Maslinilor, in partea musulmana a orasului. Ma asteptam sa gasesc ceva mai interesant de vazut acolo, in afara de vederea spre orasul vechi, dar din pacare n-am reusit. Fie n-am ajus eu unde trebuie, fie chiar nu era.
Orasul vechi, strajuit de ziduri si porti de intrare e impartit "frateste" intre evrei, musulmani, armeni si crestini, fara o delimitare care sa te faca ca simti ca treci o granita dintr-un cartier in altul. Arata oarecum ca un labirint, nu-i chiar usor sa ajungi unde vrei pentru ca stradutele sunt mici, intortocheate si nu ofera deloc perspectiva asupra zonei. Neinspirat, m-am lasat condus de un ghid ambulant pana la Biserica Sfantului Mormant. Imi cerea mai mult decat face pentru un tur de 2 stradute, dar pana la urma a fost nevoi sa plece cand i-am spus franc ca mai mult nu scoate de la mine, mai ales ca ar fi trebuit sa ma anunte de la inceput ca are un tarif, si ca nu face asta din buna-vointa.
Am vizitat Biserica Invierii, in ciuda avertismentelor primite a fost foarte simplu, nici nu a trebuit sa ma imbrac cu haine lungi, nici sa stau la o coada mare. Doar ca acolo chiar la Sfatul Mormant, ai doar cateva clipe de ragaz si trebuie sa iesi pentru a face loc urmatorilor pelerini. Am fost apoi la Zidul Plangerii, unde m-am amuzat cand am citit ca Rabinul a dat dezlegare ca sa se poata trece prin detectorul de metale chiar daca e shabat. Am vrut sa vizitez si Dome Rock, dar am fost refuzat destul de nepoliticos, cu o replica ferma "muslim only", poate pentru ca era chiar perioada cand toti mergeau acolo pentru rugaciune.
M-am mai plimbat de-a lungul Via Dolorosa, un pic cam dezamagit de faptul ca mai mult ca un bazar decat ca un loc de pelerinaj.
In final am poposit din nou la Biserica Invierii, mi-am tras un pic sufletul cat sa scap de arsita si am incercat sa-imi imaginez aceste locuri din perspectiva povestirilor biblice.
Una peste alta a fost mai mult decat interesanta aceasta vacanta in Israel, a avut de toate si ma bucur ca am ales destinatia asta.

In acea prima zi de septembrie, pe cand eu eram in Israel, la Bucuresti incepea toamna protestelor, moment declansat de o controversate lege dedicata expoatarii de la Rosia Montana. Chiar daca am ratat startul, m-am alaturat protestelor in weekend-ul imediat urmator si am fost un participant nelipsit in fiecare duminica, fie ca au fost impotriva proiectului minier de la Rosia Montana, fie ca au fost improtriva exploatarii gazelor de sist, fie ca s-au cerut piste de biciclete in Bucuresti. A fost si un prilej de socializare, la marsurile prin cartiere, sau la o bere la sfarsitul lor. Pentru ca aproape de fiecare data am fost cu bicicleta, a fost si un prilej de a cunoaste noi persoane, mai ales ca nu de fiecare data am fost insotit de cineva cunoscut. S-a consolidat acolo un grup de biciclisti protestatari, pe care ii vedeam in mod regulat la marsurile de duminica seara.
A fost o toamna foarte biciclista, am continuat turele in afara Bucurestiului, dar am inceput s-o folosesc din ce in ce mai des si in oras, ca mijloc de transport. Am gasit-o foarte utila, mai ales ca si protestele, si alte evenimente urbane de toamna cum ar fi "Femei pe Matasari" sau "Rahova Delivery" se incheiau destul de tarziu. Si eu nu trebuia sa-mi mai fac probleme ca nu aveam cu ce sa ma mai intorc acasa, sau daca vroiam sa beau o bere in oras. Chiar daca serile au devenit mult mai racoroase, am folosit-o pana tarziu, la inceputul lui Noiembrie.

Seria protestelor de duminica a fost intrerupta doar o vacanta pe Coasta de Azur. Am revenit cu drag la Cannes, mai ales ca era foarte indragostit de zona asta. Vremea n-a fost chiar asa de prietenoasa pe cat ma asteptam, pentru inceptul lui Octombrie, dar mult mai buna decat o lasasem la Bucuresti unde toamna debutase cu frig si ploi. Soare a fost scump la vedere in tot acel weekend, asa ca n-am fost chip sa ma relaxez la plaja asa cum aveam initial de gand. Dar tot raul spre bine, am avut mai mult timp la dispozitie si am decis sa vizitez si alte locuri pe care nu le vazusem deja. Am mers la Grasse, apoi pe insula St. Honorat (pe care nu apucasem sa o vizitez data trecuta) si apoi la Antibes si Juan le Pins.
Peste tot a fost frumos, dar cel mai mult mi-a placut Antibes. O surpriza foarte placuta, orasul vechi, portul, plajele, cornisa, dealul dinspre Cap d'Antibes, toate se completau armonios si dadeau orasului un farmec aparte.

Pentru ziua de nume am ales ca destinatie Roma in principiu pentru ca era cea mai accesibila din punctul de vedere al costurilor. Intre timp l-am convins si pe Gabi ca e cea mai buna alegere pentru inceputul lui Noiembrie, cand mi-am spus ca e in cautarea undei "destinatii romantice". Si Roma nu m-a dezamagit nici la revenire, chiar daca am mers cam in aceleasi locuri. De data aceasta am bifat in plus si Capela Sixtina, pe care nu o vazusem data trecuta pentru duminica era inchis.
Am ajuns la Roma chiar pe 8 noiembrie, seara tarziu, asa ca seara am petrecut-o cu sandvich-uri, dulciuri si bere de la supermarket la Gabi si Oana in camera, pentru ca ei primisera un upgrade la un Business cu balcon pentru ca au insista pentru o camera de fumatori.
Desi scurta, pentru ca am stat doar doua zile, vacanta a fost destul de intensa, dupa micul dejun cu prosecco pe terasa la hotel umblam pana seara tarziu si am bifat toate obiectivele importante. Si a doua seara am inchiat-o la fel ca pe prima, in camera lor cu bere de 1 euro de la supermarket. Duminica am facut o plimbare mai lunguta pe Via Appia Antica, unde nu mai fusesem pana atunci. Cand am ajus la principalul obiectiv, niste catacombe, am avut neplacuta surpriza sa constatam ca nu e deschis duminica. Dar n-am avut niciun regret, ne-am bucurat de plimbare, a fost chiar interesant cum atat de aproape de oras peisajul era atat de diferit, asemanator mai mult cu o imagine din Toscana, cu dealuri si case razlete strajuite de copaci.
M-am bucurat de compania asta a lui Gabi si a Oanei, mai ales ca era prima oara cand mergeam undeva impreuna, iar pe Oana n-o mai vazusem de ceva timp pentru ca plecase de la noi.

Dupa ce am revenit de la Roma vremea s-a stricat detul de rau, a venit frigul, apoi prima zapada si practic a inceput perioda de hibernare de iarna, fara multe evenimente semnificative. Cate iesiri in oras, tentative de dating, ba chiar unele mai curajoase cum a fost cu Nicoleta, in parc la Kiseleff, dar nimic serios concretizat.
A mai fost un eveniment urban de iarna - AntiMall, la care am participat in ambele zile pentru ca stiam ca nu vor mai fi multe asemanatoare in iarna asta lunga.
Proiecte independente, concerte, proiectii de film, Bogdan Serban pe post de maestru de ceremonii, totate ingredientele unui eveniment urban reusit sub egida experimentalistilor de la Grolsch.
Intr-una dintre seri au venit si TFF-istii, Matei, Eugenia, Andreea & Alex, dar n-au stat prea mult, au preferat o iesire mai clasica in centrul vechi.


Dupa ceva emotii legate de asteptarea vizei, a venit in sfarsit si vacanta in Dubai. Nu numai ca o asteptasem 9 luni de cand luasem biletele, dar interesul era cu atat mai mare cu cat stiam ca locul ca fi diferit de ce vazusem pana atunci.
Prima impresie e dominata de zgarie-norii impunatori, cum zicea o vecina, te ia ameteala numai cand te uit la ei. Hotelul a fost wow, cu o camera mare si spatioasa, asa incat n-am avut nicio problema cand am impartit-o cu Andreea. Baia era foarte interesanta, cu o incapere de dus (caci nu era doar o cabina) de unde puteai admira privelistea orasului prin geamul care se intindea de la tavan pana la podea.
Si bineinteles piscina! Ce experienta grozava sa faci baie si sa stai la plaja in Decembrie cand cei de acasa stau la gura sobei sau umbla infofoliti din cap pana in picioare. Cam asa ne-am inceput fiecare zi, dupa breakfast fuguta la piscina pana pe la pranz, abia apoi plecam sa vedem cate ceva.

Cand am luat contact efectiv cu orasul a inceput sa nu prea imi placa, chiar daca a ramas in continuare impresionat. Tutosi, cladirile inalte incepeau parca sa semene, nu gaseai ceva diferit la fiecare colt de strada. Orasul era foarte intins, distantele erau mari intre zone cu "atractii" si era construit mai mult pentru masini decat pentru mers pe jos sau pentru transportul in comun. Nu de putine ori erai pus in fata unor obstacole greu de trecut, daca mergeai pe jos: ba un santier, ba o autostrada urbana, ba lipsa trotuarelor.
Obisnuit cu orasele europene care au un centru relativ compact "walkable", cu obiective apropiate sau usor de gasit, Dubai-ul arata mai degraba ca un ocean cu mai multe insule pe care poti gasi atractiile sale, separate de zona destul de vaste de cartiere rezindentiale monotone, de santiere sau chiar de desert.
Ca urmare prima in prima zi n-am facut nimic mai mult decat sa mergem pana la Burj al Arab si inapoi. Si la intoarcere am nimerit printr-un cartier foarte neaos si aparent dubios care se ascundea in spatele zgarie norilor din zona hotelului. Iar a doua zi a fost consumata in intregime in zona mall-ului, cu vizita la Burj Khalifa si fantanile dansatoare. E adevarat ca zilele incepeau ceva mai tarziu, dupa ce ne luam portia de soare la piscina.

Am avut placerea sa ma vad si cu fostele mele colege, Andra si Raluca. Pentru Andra a fost o surpriza cand a aflat sa sunt acolo, uitase ca ii cerusem eu detalii cu mult timp inainte, cand facusem rezervarile. M-a dus intr-un bar foarte dragut, pe acoperisul unui zgarie nor, pe la etajul 50, cu vedere spre Burj Khalifa. Am povestit vrute si nevrute, pret de cateva ore, eu despre ce mai e pe acasa si despre fostii colegi, ea despre viata de emigrant in Dubai.
Cu Raluca am stat langa fantanile de la Burj Khalifa, ea era ceva mai proaspat ajunsa acolo, abia avea o luna. Cum zicea ea, nu-mi poate recomanda inca altceva decat cluburile din Dubai, pentru ca in alte parti nu a fost. Mi-a spus primele impresii, eu am tinut-o la curent cu ultimele barfe.
As fi putut sa ma vad si cu Raluca Pop, dar nu ne-am sincronizat programele, ea fiind mai mult in curse in acele zile.

Una dintre zile a fost dedicata unei excursii la Abu Dhabi. La prima vedere orasul era mai arabesc, mai putin cosmopolit si libertin decat Dubai-ul. Am facut o plimbare pana la mare, sa ne facem o impresie despre oras. Nimic iesit din comnul deja, cladiri inalte, turnulete, distante mari. Doar ca orasul parea ceva mai compact, nu am gasit multe zone neocupate de constructii in partea centrala.
Am avut si aici parte de o autostrada care ne impiedica sa ajungem pe faleza, dar pana la urma am gasit niste pasaje subterane si am reusit sa ajungem pe partea cealalatta. Dupa plimbarea pe faleza ne-am urcat in autobuz cu directia Grand Mosque, obictiv pe care nu aveam de gand sa-l ratam.
Moscheea e construita destul de departe, la intrarea in oras, chiar mai departe de centru decat aeroportul, din cate am vazut eu pe harta. Asa ca a fost destul timp pierdut, mai ales ca a trebui sa ne intoarcem in centru sa luam autocarul inapoi in Dubai.

Dar a meritat cu varf si indesat! Experienta a fost fantastica, a fost aproape sigur obiectivul care mi-a placut cel mai mult din tot ce am vazut in vacanta asta. Dupa ce am ocolit aproape toata curtea, mai mult prin nisip, pentru ca nu aveau trotuare, am intrat pana la urma prin parcare, pentru ca acolo se distribuiau acele pelerine negre cu care femeile trebuiau sa se imbrace pentru a putea intra. Pana la urma a trebuit sa imbrac si eu un astfel de "capot" atunci cand am intrat in curtea interioara a moscheii.
A fost distractiv, mai ales ca a trebuit sa merg si la baie, care nu e una obisnuita, ci una uriasa unde credinciosii se spala pentru a fi pregatiti de rugaciune. Asa ca a treubui sa ma descalt, apoi mi-au dat niste papuci doar in zona wc-urilor.
Am ajuns la fix pentru turul de seara, si a fost o idee foarte buna sa stam impreuna cu ghidul, pentru ca am vazut nu doar frumusetea acestei moschei, dar am si aflat o multime de lucruri interesante despre constructie, sau despre ritualurile religioase ale lumii arabe.
Dupa tur am mai petrecut ceva timp in curte. Amurgul, apoi lumina difuza a inseratului, sunetul muezinului care rasuna peste tot, gradinile superbe, toate creeau o atmosfera deosebita, care mie mi se parea fantastica, de poveste.

Am mai avut timp la dispozitie si in ziua plecarii, pentru ca aveam un zbor de seara, asa ca am mers in centru vechi, am vizitat muzeul si bazarurile, iar dupa-amiaza am petrecut-o intr-un parc. In bazaruri nu mi s-a parut distractiv deloc, erau enervanti negustorii care trageau de tine in fata fiecare tejghele, chiar daca incercai sa nu le dai atentie. Unul dintre ei chiar mi-a pus o esarfa pe cap, mai mult cu forta decat cu voia mea.
Mai interesant a fost atunci cand am vrut sa trecem creek-ul si am mes cu un autobuz pe apa. Foarte locala experienta si foarte constrastanta cu modernismul, chiar opulenta constructiilor si infrastructurii din zonele noi.

Parcul pe care l-am vizitat inainte de plecare a fost frumos, la standarde europene, ca sa zic asa. Doar ca experienta n-a fost prea placuta din cauza faptului ca am pierdut doarte mult timp sa gasim intrarea, dar si iesirea. Pentru ca se platea o taxa modica pentru vizitatea lui, era ingradit si beneficia doar de 3 porti de acces, si acelea prost plasate, cumva pe mijloc, si nu in capete. Inca o dovada ca orasul nu e facut pentru mers pe jos, ci cu masina.
Ca experienta culinara am tinut-o doar pe shaorma. Nu era insa atat de widely available, asa cum citisem pe wikitravel, poate doar in centrul vechi sa fi fost asa. Doar ca acolo n-am incercat pentru ca Andreei i se parea prea dubios cartierul pentru a zabovi cateva minute in plus.
In concluzie Emiratele raman o varianta buna de vacanta in perioda de iarna, am avut asa un sentiment de calatorie temporala mai mult decat in spatiu, plecat de la frigul de acasa si aterizat acolo unde era o vreme asemanatoare cu un sfarsit de August de la noi.

Din Dubai m-am intors direct la serviciu pana la Craciun, apoi am fost convocat pe post de Mos la Albert in seara de ajun. Sfarsitul de an a fost tras la indigo cu cele de anii trecuti: Craciunul acasa si Revelionul la serviciu.

In concluzie, 2013 a fost un al cu de toate, un an al experientelor noi dar si al redescoperii unor trairi intense.