Revolta Ultras

Era o sambata frumoasa de iarna pe 14 ianuarie, soare si cateva grade cu plus in termometru. Cam asa arata Piata Universitatii pe la pranz, cand erau stransi acolo cateva sute de oameni sa continuie ce incepusera cu o seara inainte in acelasi loc si in fata palatului de la Cotroceni: sa ceara presedintelui sa plece.
Eu iesisem sa dau o tura cu bicicleta prin oras, sa profit de vremea buna de afara pentru primii kilometri din 2012. In afara de oamenii de pe peluza Teatrului National erau doar cativa gura-casca in fata Facultatii de Geografie, privind mai degraba curiosi decat interesati ce se intampla pe celalalt trotuar. Si mai erau 2-3 jandarmi, securisti, sau cum s-or numi care ii filmau pe cei prezenti. O mai facusera si cu alte prilejuri recente pentru a-i identifica pe participanti in vederea amendarii lor pentru tot felul de contraventii de genul "tulburarea linistii publice" sau "participarea la miting neautorizat".
In rest doar o masina de politie si un cordon de jandarmi rasfirati, cu alte cuvinte plictiseala maxima, asa ca imi vad in continuare de plimbarea mea fara sa imi imaginez ce amploare vor lua lucrurile in urmatoarele cateva ore. Am mai trecut prin zona la incheierea plimbarii, candva pe la amiaza, se adunase ceva mai multa lume, dar atmosfera era la fel de calma, fara sa anunte nimic notabil.

Seara am iesit cu niste prieteni la un film, apoi ne-am hotarat sa mai stam un pic de vorba la o cana de vin fiert in locul unde ne-am petrecut multe seri prin tinerete: in vechiul bar Sport Spirit. Desi am promis ca stam doar o jumatate de ora sa ma pot intoarce cu ultimul metrou acasa, am zabovit mai mult si cand am plecat se facuse deja ora 11. Cand eram in bar vazusem la televizor ca lucrurile incepusera sa se agite in Piata Universitatii: aparuse o noua specie de protestatari: mai organizati, mai fermi in manifestari, cu o voce mai vehementa: ultrasii. Striga toti la unison si dau peste cap programul televiziunilor de stiri cand reusesc sa-i prinda prima oara pe picior gresit pe jandarmi si sparg cordonul ocupand piata si dincolo de trotuar.
Jandarmii se panicheaza mai ceva ca niste politisti de la rutiera cand vad ca s-a oprit traficul, vin intariri si oamenii sunt impinsi inapoi din strada. De parca menirea lor n-ar fi auto-proclamata aparare a democratiei, ci apararea fluiditatii traficului.
Ies in Piata Romana cu gandul sa gasesc un mijloc de transport care sa ma duca acasa, dar in acelasi timp ceva ma atrage ca un magnet catre Piata Universitatii. Fara sa apuc prea mult sa ma gandesc incotro s-o apuc, primul autobuz care imi iese in cale e un 381. Nu stiu prea bine nici unde merge, nici ce traseu are, dar era aproape sigur printre ultimele care aveau sa mai treaca prin zona, asa ca sar repede in el. Ma plimba pana in Piata Victoriei, unde am aflat ca e capatul, apoi inapoi in Romana. Aflu de la calatori ca de aici ar trebui sa mearga spre Universitate, dar soferul o ia in sus pe Dacia spre Mosilor. Ne anunta ca Magheru e inchis si ca e nevoit sa ocoleasca, dar tot in Universitate ajunge.
Atunci realizez ca situatia e inca incinsa in piata si abia astept sa ajung acolo sa vad cu ochii mei ce se petrece. Cand a ajus la rondul de la Rosetti autobuzul e oprit de un politist de la rutiera care devia tot traficul pe strazile din zona si nu lasa pe nimeni sa mearga spre Universitate. Mai era acolo si un troleibuz care ii explica politistului ca trebuie sa mearga pe unde sunt firele, ca nu are cum sa o ia pe stradute, pe unde il trimite el. Dupa ceva negocieri reuseste sa treaca si troleul si autobuzul si eu cobor repede la statia de la Teatru. Dau o tura prin fata teatrului, nu era foarte multa lume, doar vis-a-vis, la cealalta iesire de metrou se aude un grup mai galagios, dar nici ei nu-s foarte multi.
Atmosfera era animata doar de zecile de dube si sutele de jandarmi mobilizati in zona din pricina incidentelor de mai devreme. Mai zabovesc un pic pe acolo, dar nu se intampla nimic notabil, pierdusem deja "actiunea" de mai devreme. Acum unii de indreptau spre casa, altii mai ramasera sa vada ce urmeaza, ultrasii sa isi mai incalzeasca vocile. Era deja trecut de 11.30 asa ca am plecat si eu spre casa.
Mai tarziu aveam sa aflu ca nici jandarmii nu aveau chef sa ramana peste miezul noptii in strada, asa ca au procedat la "curatatea" pietei in primele minute de dupa 0.00. Cred ca a fost o greseala care a infuriat pe multa lume si a contribuit intr-o oarecare masura la ce avea sa se intample a doua zi. Cum spuneam, ramasese putina lume acolo, majoritatea se pregateau oricum sa plece intr-o ora sau doua, nu parea sa mai existe vreo amenintare de eventuale incidente avand in vedere ca erau mai multi jandarmi decat manifestanti.
Asa ca a urmat operatiunea "evacuarea" surprinsa foarte bine in clipul asta. Dialogul e foarte elocvent, cu doua replici care se repeta obsedant: amenintarea jandarmilor care avea sa se intoarca impotriva lor in seara urmatoare: "Va rugam sa parasiti piata, ceea ce faceti esti impotriva legii. Vom folosi forta!" si intrebarea fireasca cand esti timis acasa desi te afli in spatiul public "Da'de ce?".


A doua zi,duminica, scenariul e asemanator: vreme buna cu soare la pranz asa ca profit iar de ocazie pentru o iesire cu bicicleta. De data asta n-am mai ajuns prin centru. Am mers pana la ruinele Manastirii Chiajna pe care le-am gasit surprinzator de aproape de casa. Am tras cateva poze, apoi un avion care se pregatea de aterizare ne-a dat ideea de a merge la Baneasa sa mai facem cateva poze avioanelor de acolo.
Din pacate am ajuns fix dupa un val de aterizari, si, cum urma o perioada de pauza ne-am intors linistiti acasa.
Dupa-amiaza am mers iar la film, de data asta la unul chilian - Viata Pestilor, al carui trailer nu m-a convis initial, dar in care m-am regasit mai mult decat ma asteptam.
Filmul s-a terminat pe la ora 9 si imediat am scos telefonul sa vad ce update-uri mai vad in special cu privire la evenimentele in desfasurare la Universitate. Statusul care imi atrage atentia e al unui fost coleg de liceu care traieste in Budapesta si suna cam asa: "Riots in Bucharest right now". Ma uit cand a fost postat - cu 40 de minute in urma. De la Scala grabesc pasul sa vad daca se mai intampla ceva la Universitate. Cand am ajuns acolo dau de o atmosfera destul de incinsa: forfota destul de mare, cred ca erau peste 1000 de oameni, mult mai multi decat vazusem cu o seara inainte. Pe bulevardul Balcescu, fix intre peluza teatrului si universitate cativa lucratori de la salubritate cu doua masini de gunoi incearca se degaje strada de resturile care ramasesera de la incidentele de mai devreme, pe care eu nu le-am prins. Erau bolovani, cioburi, pet-uri de plastic. Am aflat ca se reusise candva mai devreme ruperea cordoanelor de securitate si ocuparea pietei, dar jandarmii s-au mobilizat destul de repede, si, facand uz de gaze lacrimogene si cateva bastoane pe spatete cui le statea in cale au reusit sa elibereze destul de rapid strada.
Am stat o vreme in fata Teatrului National, lumea striga, comenteaza, camerele si reflectoarele televiziunilor sunt atintite asupra participancilor ca si cand acestia ar da o reprezentatie pentru cei care stau linistiti in fata televizoarelor.

Am pus cateva poze si filmulete pe care le-am surprins in momentele acelea, fie-mi iertata calitatea, dar aveam doar telefonul mobil la indemana.

Dupa ce m-am lamurit care e atmosfera aici trec in cealalta parte, pe trotuarul de la Universitate. Destula lume si pe partea asta, dar ma hotarasc apoi sa merg inapoi penru ca e o mai buna vizibilitate de pe treptele din fata Teatrului asupra celor ce se intampla in piata. Imediat dupa ce salubritatea isi termina treaba, jandarmii si cativa politisti de la rutiera se chinuie sa redea traficului si zona asta de sosea. Dintr-o masina iese o fata fluturand un steag tricolor si lumea o aplauda. Jandarmii continua sa-si miste trupele prin piata intr-un mod ce pare haotic, sau pe care nu-l inteleg eu. La un moment, se opreste traficul din partea cealalta, nici o masina nu mai circula inspre sau dinspre Unirii si in zona de acolo sunt masate multe dube si efective de jandarmi. Traversez repede la Palatul Sutu, dar nu-mi dau prea bine seama ce se intampla, vine destula lume dinspre Unirii si se opresc aici in piata. Jandarmii blocheaza strada cu dube si masini dar nu fac nicio miscare, stau in expectativa. Ulterior aveam sa aflu ca stiau ce se intampla la Unirii, dar din informatiile lor toti cei de acolo se indreptau spre Universitate si aici aveau de gand sa-i opreasca.
M-am intors iar pe peluza de la teatru, pentru ca acolo era masata cea mai multa lume si puteam urmari cel mai bine ce se intampla. Printre zecile de oameni care au tot felul de informatii care mai de care mai contradictorii, se aud din ce in ce mai multi care povestesc ca la Unirii se intampla ceva, desi nu pot sa-mi dau seama care e adevarul. Fiecare are o varianta a lui, putini sunt cei care vin de acolo, si oricum situatia se schimba de la minut la minut, asa ca nicio informatie poate sa garanteze ceea ce se intampla in acea zona in realitate.
Nu mai aveam de gand sa zabovesc prea mult in zona teatrului dupa ce am auzit aceste vesti, asa ca am traversat spre coltea. Acolo gasesc destula lume confuza. Sunt cativa gura-casca care se uita, jandarmii sunt foarte multi, dar parca putini dintre ei inteleg ce cauta acolo si ce trebuie sa faca. Urmaresc un pic miscarile de trupe si vad ca se formeaza un mic flux de oameni care coboara spre Unirii, asa ca merg si eu in acea directie. Din partea cealalta se vede venind un grup de oameni care se indrepata spre Universitate pe mijlocul strazii. Nu-mi dau seama daca sunt multi sau putini, dar e clar ca sunt galagiosi. Observ ca unii raman in zona de la Sf. Gheorghe, dar sunt si cativa curajosi care ajung pana la coltul spitalului Coltea. Toate trupele de jandarmi raman in dreptul bisericii Coltea. Din poza se vede clar ca initial nu-i intampina nimeni ce curajosii ajunsi aici. Filmuletul surprinde inceputul bataliei cu jandarmii. Erau doar cativa acolo si nu apuca decat se se retraga chiar pe strada Coltei. Ulterior au reusit sa iasa din ambuscada sub o ploaie de pietre si sa ajunga inapoi in dispozitiv.


Incepe asadar batalia de la Coltea, care se da oarecum de la distanta. Si jandarmii dar si cei care vin distre Unirii pastreaza o zona tampon, desi ambele tabere incearaca si reusesc sa castige succesiv teren. Abia mai tarziu aveam sa inteleg ca abele tabere erau oarecum multumite cu aceasta batalie la distanta. Atacatorii, sa le zic asa, aveau interesul sa tina jandarmii pe loc, aruncand cu pietre sau ridicand baricade la Sf. Gheorghe pentru ca cei ramansi in spate, la Unirii sa poata dezlantui anarhia: geamuri si vitrine sparte, tonete de ziare, cosuri de gunoi, bancute, chiar si cateva masini incendiate.
Jandarmii in schimb fusesera pacaliti de informatiile false cum ca anarhistii vor sa dea lovitura la Universitate, dar aveau nevoie de timp sa se regrupeze. Au folosit mult gaz lacrimogen, prea mult dupa parerea tuturor. Parca paralizati fiind pe pozitii nu au avut alta ocupatie pret de mai bine de jumatate de ora (poate chiar mai mult, nu reusesc sa mai am repere temporale foarte bune in mijlocul unor astfel de evenimente). Toata atmosfera era incinsa, dar nu periculoasa.
Acolo unde am stat eu, chiar in fata curtii spitalului Coltea era zona tampon destul de linistita. Jandarmii erau preocupati cu cei care veneau din fata, si nu aveau prea mult timp sa se ocupe de noi. Daca erai destul de precaut sa fii pe langa un stalp, zid, cabina telefonica, statie de autobuz, ca sa eviti eventualele pietre care ajungeau aici era o zona chiar sigura. La un moment dat, incep sa vina mai multi oameni de la Universitate indreptandu-se spre Sf Gheorghe. Sunt destul de fricosi si suficient de dezorganizati ca sa fuga inapoi la primul baston primit de la un jandarm. Toata aceasta miscare de dute-vino a unei mase mari de oameni stiam insa ca incepe sa devina periculoasa. Se putea crea panica si puteam fi prins la mijloc intr-o ambuscada, fie ea si una involuntara.
M-am urcat pe gardul spitalului, sa fiu ferit de miscarile astea haotice ale multimii si sa vad in continuare cum se desfasoara ostilitatile.

Peste un timp am revenit pe peluza din fata teatrului sa iau si pulsul multimii in acea zona. Trecand prin pasaj, gasesc cafeneaua ticsita de oameni care priveau linistiti "revolutia" la televizor, reusind intr-o maniera amuzanta sa fie cumva si la fata locului in acelasi timp. Aveau sa iasa si ei de acolo peste putin timp, atunci cand au simtit ca gazele lacrimogene nu vin de la televizor, cin din jurul lor. Sus era destul de incordata atmosfera, mai ales ca scenele de la Coltea erau vizibile si din ce in ce mai multa lume auzise despre ce ce intampla la Unirii. Unii se hotarasc sa o apuce si ei spre zona fierbinte, dar cei mai multi se multumesc sa ramana in zona de confort ce parea a fi acolo la Universitate. Se formase un grup de cam 100 de oameni care o pornesc spre Rosetti, pentru ca evident pe la Coltea sau pe la Palatul Sutu nu se putea trece. Imediat se desfasoara niste miscari de trupe si grupul e oprit chiar prin dreptul Ministerului Agriculturii. Cei care ajunsesera pana la Piata Rosetti sunt gazati si blocati si ei. Am plecat si eu in acea directie, dar era evident ca nu se poate trece.
Urmatorul gand a fost sa traversez din nou spre Palatul Sutu si sa ma indrept spre zona fierbinte pe stradutele de langa Banca Nationala apoi prin centrul vechi. Cand am vrut sa intru in pasaj toata lumea iesea tusind si lacrimand, tinandu-si fetele acoperite. Prima impresie a fost ca au s-au refugiat din zona Coltea, dar imediat dupa ce am coborat cateva trepte am realizat ca era plin de gaze lacrimogene si in pasaj.
Am revenit asadar sus in fata gurii de metrou dinspre teatru, unde am mai zabovit putin sa treaca efectul gazelor, desi din fericire nu am inchitit o doza prea mare. In jurul meu erau destul de multi care resimteau din plin efectele. Asadar eram cumva blocat acolo, nu aveam decat alternativa de a parasi zona pe la Inter si eventual apoi pe Calea Victoriei, dar ar fi fost o mare pierdere de timp si in acelasi timp o decizie neinspirata de a sta departe de un grup mare de oameni.
Asa ca, am decis sa plec, mi-am acoperit fata cum am putut mai bine si am coborat cat am putut de repede la metrou.

Cam asta a fost revolta ultras vazuta prin ochii mei, la fata locului, si nu in fata televizorului. Evenimentele din acea noapte au fost taxate de toata presa publica iar cei care le-au creat au fost etichetati ca huligani. Au fost doar cativa jurnalisti independenti, care au fost acolo in centrul evenimentelor si au vazut si fata reala a intamplarilor. Ultrasii sau revoltatii de profesie au fost creatorii unei stari de furie impotriva sistemului dar au reusit sa stranga alaturi alte cateva sute de tineri la fel de indignati.
Starea asta de furie a luat forme violente in acea noapte de Ianuarie, dar tot ce s-a intamplat a fost necesar pentru a atrage atentia tuturor ca asa nu se mai poate, si ca atitudinea conducatorilor nu trebuie tolerata. A fost o revolta ultras in care s-au regasit toti iubitorii de liberate.
O sa adaug si doua clipuri care ilustreaza in imagini ce s-a intamplat acolo. Primul imi place mult pentru felul in care a fost montat si pentru ca imaginile sunt puse pe muzica celor de la Subcarpati. In cel de-al doilea o sa regasiti imagini filmate de pe bicicleta, de unul dintre jurnalistii independenti despre care vorbeam, Vlad Ursulean.


Cum spunea Vexx in niste versuri, revolutia nu iti va aduce foloase, dar iti va fi de folos. Revolta asta a fost necesara pentru ca unele lucruri sa se schimbe. Si ma refer in primul rand la ideea de liberate. Romania incepe sa se transforme intr-un stat politienesc, si orice incercare de exprimare libera a omului simplu sa fie redusa la tacere cu brutalitate. In oarecare masura de la aceeasi idee a plecat si scanteia care a scos lumea in strada: atunci cand doctorul Arafat a avut curajul sa spuna "nu" a fost fortat sa plece. Degeaba a fost reinstalat in functie in zilele ce au urmat, oamenii isi vor si ei inapoi libertatea.
Am castigat ceva zilele astea? Eu zic ca da, macar libertatea de a sta in spatiul public si de a ne face cunoscute ideile si nemultumirile. In urma cu o luna, cateva zeci de persoane s-au strans in fata Teatrului National de ziua internationala a drepturilor omului sa-si spuna niste pasuri. Au fost alergati, batuti, urcati in dube se amendati.
In prima zi din seria aceasta de proteste, vineri, pe 13 Ianuarie, cei care s-au strans in fata palatului Cotroceni au fost filmati, identificati si amendati. Starea aceasta de frica si teroare trebuie sa ia sfarsit!

Crestem, invatam, ne grupam. Acesta este doar inceputul!