Harababura

E o mare harababura in mintea mea zilele astea. Mii de ganduri si idei se plimba prin cap si ma impiedica sa imi dau seama prea bine unde sunt, ce vreau sau incotro ma indrept. Din cauza asta nici macar rutina zilnica nu reusesc sa mi-o organizez asa cum trebuie, doua zile la rand m-am intors din vestiar pentru ca uitasem sa-mi iau tigarile. Si nu-mi aduc aminte daca am mai folosit vreodata o "agenda" pentru a nu uita lucrurile pe care imi propusesem sa le fac.
In urma cu doua luni totul era asa de bine asezat incat lucrurile pareau ca merg cum nu se poate mai bine: un job care imi era confortabil cu toate neajunsurile lui, o relatie la inceput care parea sa mearga intr-o directie buna si planuri frumoase pentru un viitor linistit.
Acum nu ma mai regasesc deloc. Colegii mei de pe tura de noapte ma asteapta "acasa" de saptamana viitoare, dar eu nu mai sunt asa de dornic sa ma intorc. Daca atunci cand am plecat mi se parea a fi cel mai neplacut lucru, acum am feeling-ul ca locul meu nu mai e acolo si mi-e greu sa renunt la oamenii cu care am lucrat in ultima vreme. In plus, se anunta o perioada cu schimbari destul de importante la serviciu si eu nu sunt atat de entuziat sa le fac fata cu zambetul pe buze.

Relatia asta cu care eram atat de fericit in prima faza nu are niciun viitor dar niciunul dintre noi nu are curajul sa-i puna punct. Nu ne-am vazut nici macar o data in ultimele trei saptamani si parca amandoi eram intr-un fel bucurosi ca au aparut tot felul lucruri care ne-au impiedicat sa o facem, pe cand la inceput renuntam la orice alte activitati pentru a ne vedea macar cateva minute.
Ea s-a mutat cu un presupus var, despre care eu am sentmentul ca ar fi de fapt un fost iubit. Dar presupunearea asta nici macar nu trezeste un sentiment de gelozie, ba chiar m-am surprins uneori bucurandu-ma ca nu mai trebuie sa "pontez" pe la ea in fiecare zi. Alteori imi e totusi dor de patul ala care imi devenise atat de familiar.
In rastimpul asta am invitat la concertul Nouvelle Vague doi ochi verzi pe care i-am iubit anul trecut, am inceput sa caut inca o data "the perfect soul" si mi-am amintit de o plimbare prin ploaie intr-o noapte de vara si de o promisiune pe care am facut-o atunci: aceea de a-i face o vizita in toamna asta la Bruxelles.
Si uite asa se invart in capul meu ideile astea legate de amintirile dulci ale trecutului mai mult sau mai putin recent, de prezentul incert si de viitorul pe care n-am incetat niciodata sa-l vad senin ca o zi frumoasa de vara.

Debutul asta de iarna ma deprima si impactul a fost major inca din prima zi: frig, polei si radioul lui Mos Craciun care se aude aproape peste tot la serviciu. Un soc mai deprimant ca asta nu cred ca era posibil pentru prima zi de decembrie.
Imi pare rau acum ca am ales Milano pentru vacanta de inceput de iarna, simt ca voi fi dezamagit dupa ce am fost obisnuit atatia ani la rand cu targurile de Craciun din Austria si Germania. As vrea sa profit de zilele astea totusi si sa incerc sa-mi asez gandurile si cand ma voi fi intors sa aranjez si lucrurile din viata mea intr-o ordine fireasca.