Explorare

Nu vom inceta niciodata sa exploram
Si tinta intregii noastre explorari
Va fi s-atingem inceputul
Si sa-l aflam intaia oara.

Intr-una din noptile cu luna plina de saptamana trecuta mi-am adus aminte de versurile de mai sus. Le-am citit candva, acum cativa ani, si de ficare daca cand incerc sa le atribui o semnificatie dau nastere unor noi intrebari despre cautarile mele, ca intr-un fel de ciclu care ar trebui sa se termine mereu cu inceputul.
M-au intrigat chiar de prima oara cand le-am citit pentru ca m-am vazut in rolul exploratorului, al celui care este permanent in cautare de ceva.
Ce caut exact? Asta n-am stiut niciodata cu certitudine, cred ca sunt in cautarea misterului sub toate aspectele sale. Pot cauta un lucru, un loc, o forma, o persoana, o idee, un sunet, o culoare, o conversatie, un zambet, o privire. Poate ca tinta acestei cautari este tocmai deslusirea misterului, dar odata aflat voi continua sa caut un labirint mai complex, mai complicat si bucla explorarii o s-o ia de la capat de fiecare data.

Este placut intotdeauna sentimentul ca ai gasit ceea ce cautai dar este mai interesanta toata activitatea de explorare ce precede acest moment. Si tocmai din acest motiv trebuie sa merg mai departe, sa gasesc noi orizonturi ce merita descoperite, noi provocari ce asteapta sa fie urmate.