Avand in vedere recentul meu statut de calator prin Europa va pot spune ca lista de destinatii in care mi-ar placea sa ajung este atat de vasta incat, chiar daca as avea tot timpul si toate resursele din lume, nu as reusi sa acopar intr-o viata toate locurile in care as vrea sa ajung. Principiul conform caruia cu cat stii mai multe cu atat iti dai seama mai bine cat de putin stii de fapt se aplica in cazul asta: cu cat vezi mai multe locuri cu atat realizezi mai clar ca raman atatea altele de descoperit. Daca as fi fost fanul vacantelor la Mamaia sau pe o alta plaja balcanica sunt sigur ca mintea mea ar fi fost mult mai odihnita, nefiind nevoie sa ma gandesc prea mult la locurile interesante din lumea asta.
Totusi, nu despre destinatiile pe care le-as vizita am vrut sa scriu astazi, ci dimpotriva, despre cele pe care le-as ocoli. Lista asta este una foarte scurta si are doar doua nume pe ea: un oras si o tara.
Primul nume ar fi Budapesta, care mie mi s-a parut cel mai deprimant oras din cate am vazut pana acum. Orasul este minunat in poze, obiectivele turistice pot impresiona ochiul, dar o atmosfera atat de gri ca acolo nici la Bucuresti n-am gasit. Orasul mi s-a parut atat de trist incat nici atmosfera de sarbatoare sau beculetele aprinse de Craciun nu-l puteau inveseli. Primul gand a fost sa spun ca nu voi mai calca niciodata pe acolo, dar tovarasii mei de calatorie au venit cu o idee mai buna: sa ne promitem ca vom mai trece prin Budapesta doar daca vom fi nevoiti, fiind in tranzit spre alte zari. Si pana acum am reusit sa imi tin aceasta promisiune, n-am mai fost niciodata in Budapesta.
As vrea sa nu fiu gresit inteles, nu sunt acel tip de nationalist care isi uraste vecinii din motive puerile sau imaginare. Dimpotriva, am cunoscut oameni de origine maghiara cu adevarat deosebiti, pe care ii iubesc si ii respect cu adevarat. In plus pe lunga mea de destinatii care nu ar trebui ratate se afla multe din Ungaria. Pur si simplu nu mi-a placut Budapesta, poate tocmai pentru ca am regasit acolo o atmosfera similara cu cea de acasa, din Bucuresti.
Cel de-al doilea nume de pe lista mea este USA. Recunosc ca in cazul de fata se manifesta un soi de adversitate fata de tot ce este american, dar in ciuda acestui fapt am avut de cateva ori ganduri de a merge in State in calitate de turist. Nu am iubit niciodata America, in primul rand pentru ca au cel mai mincinos sistem democratic in viziunea mea si pe deasupra au si aroganta de a da lectii despre acest lucru. Vreau sa fiu clar: o tara atat de mare nu avea cum sa nu aiba si oameni de exceptie in toate domeniile, dar din cauza sistemului prost de acolo nu au reusit sa se impuna intotdeauna. Deci exceptii exista, si ca de obicei nu fac decat sa intareasca regula.
Partea buna este ca in multe cazuri cei care nu au avut succesul meritat in SUA s-au bucurat de apreciere si reusita in Europa. Exemple sunt numeroase, de la americanii care au venit cu idei si bani in Europa dupa al doilea razboi mondial pentru reconstructie pana la artisti care se bucura aici de succesul pe care nu l-au gasit la ei acasa.
Nu am crezut nicicand in visul american si cred ca este doar un concept lansat pe propaganda lor, care functioneaza extrem de bine. Atat de bine incat creierele sunt spalate si majoritatea nu este incurajata sa sa gandeasca. Au fost invatati ca valoarea unui om este data de ceea ce detine si nu de ceea ce face. Poate ca se vor gasi multi care sa ma contrazica, cu argumente valide, si nu am nimic impotriva. Dar singura concluzie pe care o pot trage urmarind gusturile societatii americane este ca superficialismul este ceea ce primeaza in tot ce inseamna stilul lor de viata.
Gandurile mele ca as putea fi turist in America intr-o zi, au fost spulberate insa de regimul lor de acordare a vizelor. Nu am nimic impotriva regimului de vize, fiecare stat are dreptul de a restrictiona accesul pe teritoriul sau al unor persoane non-grata. Ceea ce ma deranjeaza este faptul ca ei recunosc public ca politica lor este de a trata fiecare persoana care cere o viza turistica ca pe un potential imigrant si aceasta trebuie sa demonstreze prin "stranse legaturi cu tara de origine" ca nu doreste sa se stabileasca pe teritoriul SUA. Eu am fost in situatia de a cere o vize pentru UK si Irlanda, procesul a fost destul de simplu, fara zeci de documente. Mi s-a parut un tratament foarte corect.
In cazul unei vize pentru State am impresia ca este o situatie umilitoare. Trebuie sa strangi o multime de probe in favoarea ta pentru a-ti demonstra nevinovatia in cazul unei crime pe care nu ai comis-o. Prezumtia de nevinovatie nu e oare un principiu fundamental al unei justitii democratice?
Asadar, asta ar fi motivul pentru care Statele Unite se afla pe lista neagra a destinatiilor in care nu-mi doresc sa ajung. Imi voi reconsidera pozitia doar atunci cand se vor fi eliminat vizele pentru Romania sau cand regimul de acordare a lor va fi ceva mai democratic. Adica, cel mai probabil niciodata.
Inca un motiv sa spun: I love Europe!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu