Un pariu castigat

Am starnit acum cateva saptamani o mica furtuna intr-un pahar cu apa cand am publicat pe facebook un link care un articol de ziar care povestea ca Radisson si-a intrecut concurentii. Au inceput imediat sa curga reclamatiile si sesizarile cum ca nu putem compara mere cu pere, ca e reclama mascata, etc.
Am incercat sa-i linistesc pe combatanti si sa le explic ca postarea mea nu avea nimic rautacios si ca nu incercam sa dovedesc ceva prin asta. Era vorba doar de un sentiment pe care l-am avut atunci cand am citit acel articol si sentimentul era acela de pariu castigat.
Am pariat pe Radisson inca de acum 4 ani cand inca lucram pentru Marriott care era liderul incontestabil al pietei hoteliere din Bucuresti. Cum turismul de business din Bucuresti era in plin avant si cererea depasea sensibil oferta de camere pentru acel segment, nimic nu prevestea ca ceva avea sa se schimbe in viitorul previzibil. Eu aveam insa o alta parere. Politica de a exploata la maxim resursele incepeau sa aduca nemultumiri atat pentru oaspeti cat si pentru angajati. Era evident ca atunci cand se va ivi o alternativa si unii si altii vor pleca. Ponderea oaspetilor europeni era din ce in ce mai mare si o alta evidenta era ca acestia vor prefera un hotel cu un stil mai "european" atunci cand acesta va avea sa apara.
Asa ca atunci am decis sa merg pe mana viitorului si incertului proiect Radisson. Poate si pentru ca in scoala am invatat ca cele mai importante 3 atuuri ale unui hotel sunt "location, location, location". Singura problema era ca mai aveam destul de mult de asteptat. Cum rabdare nu prea aveam am decis sa merg la un job care presupunea sa tin niste training-uri in alte hoteluri. Imi aduc aminte ca intr-una din ultimele zile ale mele la Marriott stateam de vorba cu sefa mea de atunci si cazusem de acord ca nu puteam sa fac job-ul asta cu plimbari prin lume o vesnicie si eu i-am raspuns ca nu-i o problema. Cand o sa ma satur o sa merg la Radisson - a fost replica mea. Nu parea ea foarte convinsa ca asta ar fi fost o buna optiune dar intamplarea a facut ca dupa doi ani de zile sa ne reintalnim la Radisson in aceeasi postura.
Job-ul cu training-urile parea ideal insa s-a dovedit a fi o mare dezamagire, asa ca dupa doua luni acolo mi-am dat demisia. Desi nu aveam vreo oferta concreta din alta parte am decis sa plec. Seful meu de acolo m-a intrebat ce am de gand sa fac. Raspunsul meu a fost acelasi: o sa astept sa se deschida Radisson si o sa ma duc la ei.
Un pic mai greu de pus in practica pentru ca proiectul avansa mai greu decat se anuntase. Asa ca a trebuit sa gasesc alta slujba si abia apoi sa incep tatonarile cu Radisson. Prima data cand m-am interesat care e treaba am trimis un email la care mi-a raspuns cineva de la sediul companiei din Belgia si m-au rugat sa am rabdare, ca nici macar general manager nu au in Romania. Peste cateva luni am revenit, am avut atunci mai mult succes pentru ca mi-a raspuns directorul dar si el m-a invitat sa am rabdare spunandu-mi ca e deocamdata singurul angajat de aici si ca lucrarile aveau sa mai dureze.
Abia peste alte cateva luni lucrurile s-au miscat in directia pe care mi-o doream si am semnat oferta. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca foarte multi dintre fostii mei colegi de la Marriott au venit si ei aici, unii mai devreme, chiar de la inceput, altii pe parcurs. Ultimii "dezertori" au venit abia la inceputul anului acesta.
Poate ca pentru ei a fost doar o "oportunitate" de cariera dar eu am luat-o mai mult ca pe un pariu personal poate si pentru ca am facut-o cu atat de mult timp inainte si pentru ca mi-am urmarit telul asta cu destul de mult stoicism.

Inceputul n-a fost usor pentru ca am aterizat pe un santier in lucru. Purtam casti de protectie si cand ne plimbam prin cladire nu puteam decat sa ne imaginam cum avea sa arate. La sfarsitul unei zile de munca obisnuiam sa jucam X si O pe praful de pe pantofi. A fost insa cea mai frumoasa si interesanta perioada.
Nici dupa ce hotelul si-a deschis portile n-a fost floare la ureche. Daca spuneam cuiva de Radisson trebuia sa urmeze si partea cu explicatii ca sa inteleaga despre ce e vorba.
La doi ani de atunci sunt fericit pentru alegerea pe care am facut-o si de aceea am acest sentiment ca am castigat un pariu care avea sanse mici de reusita atunci cand l-am facut.