Revelion

Daca pana acum 2 zile intrebarea pe care o primeai la fiecare pas era "ce faci de revelion?", acum a devenit firesc "ce ai facut de revelion?". Dar astea sunt atat de banale incat eu prefer oricand variantele "ce faci de cutremur?" sau "cum ti-ai petrecut sfarsitul lumii?". Poate o sa radeti, dar intrebarea din titlul filmului lui Mitulescu ar putea fi foarte actuala peste 3 ani:)

Revenind acum la subiect, pentru mine a fost al treilea revelion pe care l-am prins la serviciu. Pentru cine nu stie, tin sa precizez ca lucrez intr-un hotel, ba chiar pe tura de noapte, asa ca nu e o simpla intamplare sa fiu la datorie la "cumpana dintre ani", ca folosesc un sablon. Am un coleg care e un mic escroc sentimental, mi-a povestit ca tine foarte mult la aceasta "sarbatoare", ca i-as distruge relatia daca l-a pune sa lucreze, asa ca, fiind foarte induiosat, am acceptat si de data asta sa lucrez eu in noaptea de 31 decembrie.
De fapt, eu nu sunt deloc un mare iubitor de Revelion, singurul lucru pe care l-as face cu placere intr-o astfel de noapte ar fi ies in strada alaturi de zeci de mii de oameni pe undeva printr-o capitala europeana. In rest am incercat de-a lungul anilor tot felul de variante: vila la munte, revelion in piata, stat acasa, petrecere intr-un apartament, restaurant, nimic nu mi s-a parut deosebit.
Acum 5 ani am avut ocazia sa fiu plecat la Graz, in Austria in perioada asta si am vazut cum petrec si alti europeni venirea anului nou: un pic de euforie la miezul noptii, sampanie, artificii si apoi la culcare. Socant a fost pentru mine sa vad cat de multa lume putea fi pe 1 ianuarie pe strada, la plimbare. Asta in conditiile in care la noi toata lumea zace dupa o noapte de pomina.

Explicatia pentru care la noi revelionului i se da atat de multa importanta si pentru care romanii simt nevoia sa petreaca cat pentru un an intreg este simpla: in mintea noastra cei 50 de ani de comunism au inoculat ideea ca anul nou este singura "sarbatoare" permisa. Pentru ca sarbatoarea de Craciun era practic interzisa, a trebui atunci sa se puna ceva in schimb. Asa ca, la indemana a fost trecerea dintre ani. Era singura noapte din an in care TVR nu inchidea emisia la ora 22, era practic singura ocazie in care romanilor le era permis sa petreaca. Si cum mentalitatile se schimba greu, multi au ramas cu falsa impresie ca acelasi lucru a ramas valabil pana azi.

Nu stiu daca de vina este criza, sau poate ca multi au apucat sa vada cum sunt petrecerile si in alte parti, ca anul asta am remarcat ca lucrurile s-au schimbat un pic. In afara de cativa betivani care au tinut mortis sa goleasca toate sticle din stoc, majoritatea celor care au participat la petrecere au plecat intre orele 2 si 4 dimineata. Au mers acasa, au dormit si a doua zi s-au intors pentru ca barurile si restaurantele noastre au fost pline si pe 1 ianuarie (asta poate si pentru ca au fost printre putinele deschise in Bucuresti). Cred ca toate astea sunt semne de normalitate, pe care mi le-as dori sa le vad din ce in ce mai des.

Pentru mine nu a fost o seara rea deloc. Am si muncit, e adevarat, dar am avut si clipe de ragaz. Am iesit sa vad focurile de artificii, am primit vizita unor prieteni sau cunostinte, am asistat la show-ul pentru oaspetii nostri.
Am avut si o surpriza placuta din partea directorului nostru care a venit cu o sticla de sampanie sa ne ureze "la multi ani", ceea ce ca doresc si dumneavoastra :)