Cuvinte vs. imagini

Stiu ca nu am mai scris de foarte mult timp aici si motivele sunt mai multe. Nu am abandonat proiectul acestui blog, doar ca in ultimul timp am acordat mai mult timp blogului foto. Imi place ideea de a impartasi si altora imagini pe care eu am avut ocazia sa le vad. Chestiunea asta cu fotografia a inceput ca o joaca, ca o ocazie de a face si altceva in afara de rutina serviciu-acasa. In cele cateva luni care au trecut de cand am inceput mi-a placut din ce in ce mai mult sa merg sa fotografiez si acum incerc sa iau aparatul cu mine aproape de fiecare data cand merg undeva. Dar mai mult decat sa surprind in imagini oamenii, lucrurile sau locurile pe care le vad ma bucura sa impart cu altii rezultatele "muncii" mele.
Avand in vedere firea mea cam egoista ma gandesc ca ar putea fi si o urma de vanitate in treaba asta, poate e vorba mai mult de dorinta de a arata ce am facut decat despre gestul de a imparti ceva cu cineva. Oricare dintre variantele astea ar fi, imi place ceea ce fac si de aceea voi insista in continuare cu fotografia.
Am vazut ca unii dintre voi m-ati vizitat si aici pe acest blog, desi am lipsit destul de mult de acasa. Asta m-a facut sa ma intreb cum reusim sa transmitem mai usor ceea ce vrem sa spunem: prin cuvinte sau cu ajutorul imaginilor. Cartile spun ca impactul vizual este mai puternic decat al cuvintelor. Evident, combinatia celor doua ar fi o varianta mai fericita, dar dezideratul meu este acela de a transmite cu ajutorul imaginilor ceea ce vreau, fara a mai fi nevoie de cuvinte.
Stiu ca mai este mult de lucru si nu e deloc facil, dar as vrea sa reusesc sa transmit cu ajutorul fotografiilor sentimente. Prima oara cand mi s-a parut ca am reusit sa fac acest lucru a fost cu ocazia postarilor de la Street Delivery. Cand vorbeam cu cineva si ii spuneam despre evenimentul asta ma intreba ce e asta. Atunci am simtit ca e mai usor sa inteleaga despre ce e vorba privind fotografiile decat explicand sec ce se intampla pe acolo.

Inainte de a incepe povestea cu fotografia vorbeam cu cineva si ii povesteam temerea mea cu privire la faptul ca nu o sa am ce sa pozez in Bucuresti. Raspunsul pe care l-am primit atunci a fost urmatorul: daca ai imaginatie o sa gasesti. Atunci am pus la indoiala parerea asta. Aveam impresia ca numai din locurile interesante pot iesi fotografii interesante. Ulterior am realizat ca era foarte adevarat ce-mi spusese, poti sa faci o fotografie interesanta intr-un loc cat se paote de banal, dupa cum e adevarat si faptul ca poti face una banala intr-un loc interesant.

Vroiam sa va mai spun ca am deschis comentariile pe ambele bloguri, o puteti face chiar si fara un cont. Parerile (pozitive, dar mai ales cele negative) sunt bine-venite si ma vor ajuta sa fac lucrurile mai bine.

Sa va spun acum pe scurt si ce mi s-a mai intamplat in ultimul timp. La sfarsitul lui mai am mers la o partida de fotbal a colegilor mei de la serviciu pentru a face fotografii. Din pacate am avut nefericita inspiratie sa dau si eu cu piciorul in minge inainte de meci si am facut o entorsa care ma mai chinuie si acum. Desi mai facusem promisiunea sa nu mai joc niciodata un sport de risc pentru greu-incercatele mele incheieturi, acum am promis din nou sa nu-mi mai incalc promisiunea:)
Asa ca doua saptamani am stat mai mult in pat, si am ajuns inca o data la concluzia ca televizorul prosteste, motiv pentru care mi-am adus aminte ca ar fi mai bine sa citesc ceva, ca in vremurile bune.
Am profitat apoi de week-end-ul de la Street Delivery pe care n-a reusit sa-l strice nici macar prima canicula a lui 2010. A fost interesant, chiar mai bine decat anul trecut. Si n-am fost singurul care a avut impresia asta, a aparut pe facebook chiar un grup care se cheama "Street delivery in fiecare week-end" semn ca multora le-a placut.

Pe jumatate refacut fizic, cu unguentul si fasa elastica dupa mine am pleacat in vacanta. Chiar daca n-am mai fost in stare de maratoanele pe care le faceam alta data m-am bucurat din plin de vacanta asta. Racoarea si rigoarea germana mi-a prins bine dupa canicula si spiritele incinse de la Bucuresti. Salzburg-ul am reusit sa-l vad dupa ce in urma cu doi am ratat o calatorie acolo si m-a impresionat. Tocmai pentru ca este atat de departe de atmosfera agitata si cosmopolita a metropolelor il face atat de fermacator. E un loc perfect in care sa-ti incarci bateriile. Si locuitorii de acolo sunt cu bateriile mereu incarcate, mai ceva ca duracell-ul, multi dintre ei sunt ajunsi la varste la care noi nici nu indraznim sa visam, si se tin chiar bine:)
Am reusit sa ajungem si la castelul Neuschwanstein, cel care a fost sursa de inspiratie a castelului frumoasei din padurea adormita de la Disneyland. Peisajul de acolo iti taie respiratia, e o bijuterie ca in povesti. Din pacate nu am reusit sa profitam din plin de experienta asta, ploua ingrozitor si n-am stat prea mult in zona. Dar e un loc in care as vrea sa revin intr-o zi.
Cea mai haioasa intamplare din toata excursia asta s-a intamplat in trenul care ne ducea la aeroport, la intoarcere. Langa noi statea o insotitoare de zbor de la Lufthansa si pe tot drumul asta pana la aeroport noi am barfit pe toata lumea. Am ras de o domnisoara care parea ca saliveaza vazandu-ne pe noi mancand niste covrigi, am ras apoi de ipotetica situatie in care doamna de la Lufthansa avea sa fie pe cursa noastra si ne imaginam ca nu o sa ne mai dea de mancare vazand ca am mancat pe drum si le-am facut pofta tuturor celor din compartiment. Am vazut in statie niste scotieni in kilt-uri, am ras un pic de costumatia lor si ne-am pus vesnica intrebare daca poarta ceva pe sub el. Cert e ca timp de 45 de minute cat a durat calatoria a fost suficient pentru a spune o multime de prostii.
Cu o statie intainte de aeroport doamna de la Lufthansa s-a ridicat sa coboare si atunci noi am fost un pic preocupati gandidu-ne ca ar trebui sa coboram si noi. Ne-a linistit insa rapid spunandu-ne intr-o romana perfecta "mai aveti de mers o statie". A fost o situatie un pic penibila dar am ras si noi la fel de mult pe cat a facut-o si ea. Norocul nostru a fost ca nu am avut-o ca insotitoare pe cursa de intoarcere!

Cam astea au fost ispravile mele din ultimele saptamani, de maine ma intorc cu mare regret la serviciu pentru o vara lunga si fierbinte. Va doresc si voua o vara frumoasa, plina de iubire!