Cinema

Ca si de multe alte lucruri interesante, de mers la cinema m-am apucat destul de tarziu, in urma cu doar cativa ani. Si aici ma refer la "cinema" in sensul de filme adevarate, nu doar la simplul act de a intra intr-o sala de cinema. Sigur, am prins si vremurile in care mergeam la Scala sau la Patria si stateam la coada pentru un bilet la "Home Alone" sau "Titanic" dar si vremurile in care mergeam la mall pentru a ne bucura de ultimele blockbuster-e de la Hollywood.
Dar astea se intamplau cand nu aveam destula experienta de cinema pentru a face diferenta intre un film bun si unul prost. O sa-mi aduc mult timp aminte de experienta de la "Dogville", pe care l-am vazut cu prietena mea de atunci. Tin minte ca m-am simtit extrem de prost pentru ca in mintea mea de atunci, am crezut ca am ales un film extrem se prost. Eu nu l-am inteles mai deloc, iar ea s-a plictisit ingrozitor si cu greu a rezistat pana la finalul peliculei. Peste ani, am reusit sa revad filmul si m-am simtit extrem de prost din nou, de data asta era rusinat pentru ignoranta mea de atunci, si am realizat ca nu filmul era prost ci mai degraba compania:)
Intr-o urmatoare etapa, intr-o epoca mult mai recenta, ma intalneam cu o fata si aproape la fiecare iesire a noastra mergeam la film, in mall-ul din Vitan. Aproape o iarna intreaga ne-am vazut si in timpul asta am vazut destul de multe filme. Intr-un final, chiar mi-am facut card de fidelitate, dar ironia a facut ca dupa asta sa apara finalul povestii cu fata si cu filmele la mall. Finalul a fost fara happy-end, fata a plecat la mare de 1 mai, eu am ramas in Bucuresti sa lucrez si povestea a murit incet si fara prea multe explicatii dupa asta.

In epoca prezenta am cam renuntat la filmele de mall din trei motive: primul ar fi fauna din salile de cinema de acolo, unde, parca mai mult ca niciodata vin oameni care sunt mai degraba spectatori de fotbal decat de film. Singura diferenta ar fi ca semintele de pe stadion sunt inlocuite la cinema de floricele, in rest tot arsenalul: fluieraturi, vanzoleala, comentarii, telefoane, aglomeratie. Al doilea motiv ar fi chiar peliculele care ruleaza in salile de la mall, unde gasesti de regula filme mult prea comerciale, usurele, pentru tot poporul, iar gusturile mele s-au mai schimbat intre timp. Al treilea motiv ar fi pretul biletului care mi se pare cam exagerat. Nu cred ca ma insel, dar pe vremea cand eram student si nu aveam nici un venit, nu mi se parea atat se scump biletul de intrare, pe cand acum mi se pare un pic cam mult pentru un film.
Revin totusi in salile de la mall din cand in cand pentru calitatea proiectiilor, recunosc ca diferenta intre o pelicula intr-un cinema clasic si o proiectie digitala e substantiala. Sigur, ar mai fi si comoditatea oferita de scaunul din salile lor (unde de departe conduc salile din Plaza) si nu in ultimul rand pentru filmele 3D, care reprezinta o experienta destul de reusita in majoritatea cazurilor.
Nu am experimentat inca IMAX-ul, dar am de gand sa o fac curand, cand voi merge la Avatar. Astept doar sa treaca isteria primelor saptamani. Daca filmul va merita un post pe blog, voi reveni atunci cu impresii.

Asadar, daca nu e mall, atunci ce e? Am descoperit cateva din vechile sali de cinema, dar si filmele care ruleaza acolo cu ocazia unor festivaluri de film care s-au desfasurat in Bucuresti (festivaluri de film strain, de scurt metraje, etc.) si am avut ocazia sa gasesc interesante filmele europene. De atunci, am inceput sa le apreciez din ce in ce mai mult si nu mai ratez ocazia sa merg la un film european ori de cate ori se iveste ocazia.
Desi impresia ar putea fi ca filmele europene sunt mult mai simple, lipsite de efecte speciale, sange si alte elemente care ar fi sarea si piperul multor productii de la Hollywood, parerea mea e ca sunt totusi mai bune pentru simplul fapt ca ele creeaza emotii ceva mai complicate celor care le urmaresc.
Ma simt uneori ca Matthew din "The Dreamers" a lui Bertolucci, pentru ca acum lucrurile s-au schimbat fata de epocile precedente despre care vorbeam mai devreme. Daca atunci mergeam la cinema, gasindu-l doar ca un alt mod de a face ceva in timpul liber, sau ca pe o locatie potrivita pentru o intalnire cu o fata, acum merg la cinema pentru experienta filmului in sine.

Revenind la salile de cinema, ar fi si aici de facut o separatie. La capitolul "asa nu" as pune Scala si Patria, acolo unde nu s-a facut aproape nicio schimbare in ultimii 20 de ani si in plus ruleaza filme proaste. Desi intr-un din salile astea merita sa mergi doar daca esti nostalgic si vrei sa-ti aduci aminte cum era pe vremuri (daca mergi iarna e bine sa stai cu geaca pe tine, iar vara nu te pregati pentru aer conditionat). La capitolul "asa da" se plaseaza pe primul loc cinema Studio, care nu numai ca anul asta si-a reconditionat sala, dar au inspiratia sa difuzeze, aproape in fiecare saptamana. Apropos de Scala, sa va povestesc o intamplare din primavara: eram la un film - Eden a l'Ouest (film foarte bun de altfel) - pe la jumatatea filmului a inceput un mic cutremur, dar suficient de puternic cat sa sperie multa lume (cateva zile de talk-show-uri la TV pe tema asta). Jumatate din sala a ales sa plece cat mai repede. Eu am stat un pic pe ganduri, ma ganseam ca e o cladire veche si e un pic riscant, mi-am facut repede un calcul de evacuare in cazul in care avea sa reinceapa si am ales sa raman pana la sfarsit. Nu mi-a parut rau, dupa cum spuneam filmul a fost chiar reusit.
Tot la capitolul exemple pozitive, nu pot sa trec peste cinema-ul de la Muzeul Taranului Roman - NCRR (Noul Cinematograf al Regizorului Roman). Filme diverse, interesante, festivaluri studentesti, filme straine, suficiente motive de a merge acolo din cand in cand. Si, ca bonus, vara se pot urmari filme in aer liber, experienta e inedita, si atmosfera placuta. Singurul inconvenient e ca bancile de la cinema-ul in aer liber sunt cam incomode, dar poti sa treci peste asta intr-o noapte de vara!
Nu pot sa inchei acest top trecand peste sala Elvira Popescu de la Institulul Cultural Francez, care a fost o surpriza placuta pentru mine. Am vazut acolo cateva filme, dar la unul dintre ele sala era ata de plina incat am reusit sa ocup un loc tocmai in primul rand (lucru care nu mi se mai intamplase de la Gladiatorul incoace)

La inceputul anului am mai descoperit o sala de cinema foarte interesanta: Eurocinema, sala de la Tinerimea Romana (langa podul Izvor, vis-a-vis de Teatrul Bulandra). Sala era mica, dar foarte cocheta, eu am fost foarte impresionat de cum arata. Am vazut acolo un film german care mi-a placut foarte mult, dar din pacate nu-mi mai amintesc numele lui acum. Partea proasta e ca nu am mai auzit de mult timp sa ruleze vreun film la acest cinematograf, ceea ce este pacat. Nu stiu daca se intampla altceva in acea sala, dar pate, se va redeschide pentru filme in iarna aceasta.
La capitolul promisiuni ar fi cinema-ul Corso, singurul care a supravietuit pe bulevardul Elisabeta. A fost si el renovat anul acesta, nu arata deloc rau, doar ca ar avea nevoie si de ceva filme bune pentru a intra in top.
As acorda si o mentiune cinematografului Glendale Studio, o sala mica, dar cu niste scaune destul de comode. Arata ca un cinematograf de familie, au si ei nevoie de cateva imbunatatiri, dar e de apreciat ca se lupta sa supravietuiasca, si din cand in cand chiar dau filme bune.

Eu cred ca inca mai exista public de film in adevaratul sens al cuvantului si cred ca administratorii salilor de cinema (altele decat cele de la mall) vor avea succes cu salile lor atunci cand vor realiza acest lucru. Tot ce trebuie sa faca e sa se ocupe un pic de ale pentru a arata decent si apoi sa difuzeze filme bune dar mai putin "comerciale".

Am facut un tur prin epocile de cinema prin care am trecut, apoi prin salile din Bucuresti, dar in incheiere, pentru ca e sfarsit de an as vrea sa nominalizez doua filme care mi-au placut anul asta: unul pe care l-am vazut la inceputul anului, e vorba de Slumdog Millionaire a lui Danny Boyle, castigatorul Oscarului de altfel si de altul pe care l-am vazut spre sfarsitul anului - Le Concert, a lui Radu Mihaileanu.
Abia astept sa vad multe filme bune si in 2010!